Menu
La mulți ani, Harry Houdini!

La mulți ani, Harry Houdini!

Ieri, lumea magiei a celebrat 139 de ani de la nașterea marelui Harry Houdini. Și pentru că acesta a dus o viață senzațională, m-am hotărât să v-o prezint cât se poate de “pe scurt”, deși ceea ce a ieșit este probabil cel mai lung articol pe care l-am scris și îl voi scrie vreodată pe blogul meu.  Aș vrea să fie în același timp și un omagiu adus acestui mare om care toată viața a încercat de fapt să-și depășească limitele.

Houdini, unul din magicienii de referință ai tuturor timpurilor, actor  și  producător de film, a ramas cunoscut în istorie mai ales pentru numerele sale spectaculoase de evadare. Magicianul, sub numele real Erik Weisz, s-a născut pe data de 24 martie 1874, în Budapesta, Ungaria. La vârsta de patru ani a plecat împreună cu familia în Statele Unite, stabilindu-se în orășelul Appleton, Wisconsin, unde  și-a schimbat numele în Ehrich Weiss. Aici a devenit pasionat de acrobație  și  atletism, facând numere de circ în grădina din spatele casei  și  autointitulându-se “Ehrich, prințul aerului”.

Primul contact cu magia l-a avut la vârsta de 8 ani, fiind profund impresionat de spectacolul iluzionistului englez, Dr. Lynn.

Având tot timpul nevoie de bani, Ehrich a acceptat, de mic copil, tot felul de slujbe pentru a-și ajuta familia, plecând de acasă la vârsta de 12 ani să-și caute norocul. Însă, după nici doi ani, s-a întors la familia lui care locuia acum la New York. Pasionat în continuare de sport și atletism, a participat și a câștigat numeroase competiții sportive: curse de alergare, meciuri de box, curse de biciclete și concursuri de înot. La un moment dat, chiar a încercat să facă parte din echipa olimpică a SUA.

La 17 ani, după ce a citit autobiografia celebrului magician Robert Houdin, a devenit fascinat de lumea magiei, acesta fiind momentul în care se hotărăște să devină iluzionist. Viața magicianului Robert Houdin a avut o amprentă atât de puternică asupra sa încât și-a luat numele de scenă Harry Houdini. Împreună cu prietenul și colegul său, Jacob Hyman, a realizat un spectacol intitulat “The Brothers Houdini”, punctul culminant al acestuia fiind numărul “Metamorphosis” pe care Houdini l-a realizat pe toată perioada carierei sale. După puțin timp, însă, Jacob Hyman a fost înlocuit cu adevăratul frate al lui Houdini, Theo. În această perioadă a cunoscut-o pe Wilhelminia Beatrice Rahner, alias Bess, o dansatoare dintr-un specacol numit “The Floral  Sisters”, cu care s-a căsătorit pe data de 22 iunie 1895.

Redenumindu-și actul în “Houdinis”, Harry și Bess au început să țină spectacole oriunde aveau ocazia și călătorind împreună cu diferite circuri pe tot teritoriul Statelor Unite și al Canadei. În afara actului lor de magie prezentau și scenete de comedie și numere de circ, Harry fiind supranumit și “The King of Cards” sau “Cardo”.

În ciuda prestațiilor periodice la teatrul binecunoscut al lui Tony Pastor din New York, cuplul Houdini au avut puțin succes cu actul lor de magie. Din acest motiv, în 1898, Harry a încercat chiar să-și vândă întregul show, inclusiv numerele sale originale “Handcuff Act” și “Metamorphosis”. Însă nu au existat cumpărători.

În 1899, cariera lui Houdini ia o nouă întorsătură atunci când Martin Beck, impresarul unui spectacol de varietăți, a văzut actul lui de la sala Palmgarden din St. Paul, Minnesota. Acesta l-a sfătuit să renunțe la toată magia clasică și să se concentreze doar asupra actului de eliberare din cătușe precum și a celui intitulat “Metamorphosis”, realizat împreună cu Bess. Astfel, Houdini s-a alăturat turneului organizat de acesta, promovându-se prin realizarea unui număr care consta în a scăpa de cătușe în secțiile locale de poliție. Acest lucru a atras imediat atenția titlurilor ziarelor locale. În urma acestui succes, Beck l-a angajat pe Houdini pentru un turneu în Europa, deși atunci când Harry și Bess au sosit la Londra au aflat că spectacolele nu au fost asigurate. Impresionându-l pe directorul Teatrului Alhambra, în urma unei eliberari din cătușe realizată la Scotland Yard, Houdini a fost angajat pentru un spectacol de probă. În timpul efectuării primei sale prestații, el a fost în mod neașteptat provocat de Cirnoc, un alt artist specialist în evadări. Houdini l-a învins pe rivalul sau folosind faimoasele cătușe “Bean Giant”.

Curând Houdini, “Regele cătușelor”, a devenit o adevărată senzație la toate teatrele din Anglia, Scoția și Țara Galilor, spectacolele jucându-se cu casa plină și bătând record după record la numărul de spectatori prezenți. În 1904 la hipodromul din Londra, Houdini a fost provocat de către ziarul “London Daily Mirror” la un număr de evadare dintr-o pereche de cătușe speciale, facute la comandă de un lăcătuș din Birmingham căruia i-a luat mai mulți ani pentru a le construi. A fost o încercare foarte grea pentru Houdini care a reușit însă să se elibereze după 90 de minute chinuitoare. Modul in care a reușit să scape din aceste cătușe este și astăzi aprig dezbătut.

Succesul lui Houdini a ajuns și în alte țări precum Germania, Franța, Olanda, Rusia. Evadarea dintr-un vagon de transport condamnați din Siberia și sfidarea poliției germane în instanța de judecată au devenit subiecte de legendă. Treptat, numerele lui de evadare au început să sfideze moartea, făcând cascadorii în aer liber, în care, fiind încătușat, făcea sărituri în râu. Mizând pe succesul său, Houdini l-a introdus și pe fratele lui sub numele Theo Hardeen, în numerele sale de evadare, acesta jucând rolul “rivalului” regelui cătușelor. Împreună, cei doi frați au dominat turneele spectacolelor de varietăți din Europa, fratele lui Houdini aducându- și  propria contribuție printr-un număr de evadare dintr-o cămașă de forță, care avea loc în fața tuturor spectatorilor prezenți. Houdini a adoptat rapid tehnica, acest număr devenind unul de referință pentru cariera sa.

În această perioadă Houdini a devenit pasionat  și de lumea filmelor. Și-a filmat cascadoriile făcute în aer liber prezentându-le în cadrul turneului de varietăți, iar în 1909 a făcut un scurt film prezentat în Statele Unite sub titlul “The Celebrated Houdini” (Celebrul Houdini).

Houdini a revenit în Statele Unite ca “senzația care a eclipsat Europa”. Aici a devenit repede un nume consacrat evadând din închisoarea în care fusese întemnițat Charles Guiteau, asasinul președintelui american James A. Garfield. Nu numai că Houdini a evadat din închisoare, dar a reușit să elibereze și toți deținuții mutându-i în celule diferite.

În continuare Houdini a încercat sa-și depășească limitele acceptând toate provocările de a scăpa din orice dispozitiv creat de mâna omului. Astfel s-a eliberat pe rând din: saci de poștă ai guvernului, o minge de fotbal gigant, boilere nituite, cutii de ambalare, un vapor al condamnaților și chiar din burta spălată a unei broaște țestoase de mare gigant. În New York, el a evadat dintr-un container de depozitare închis, bătut în cuie și aruncat în East River. Mai târziu, a evadat dintr-o cămașă de forță în timp ce, legat de glezne, era suspendat la sute de metri în aer. Toate evadările sale în aer liber a atras zeci de mii de spectatori. Mult timp Houdini a fost cel mai bine plătit artist de varietăți și unul dintre cei mai celebri artiști din lume.

Houdini a adunat o colecție impresionantă de cărți despre teatru, magie și spiritism în noua sa casă din Harlem. Fiind umilit în Franța de către familia idolului său, Robert Houdin, el a încercat să se răzbune printr-o publicație răutăcioasă numită “Demascarea lui Robert Houdin”. Houdini și-a numit cartea sa “Prima carte de istorie autentică a Magiei publicată vreodată”. Cu toate acestea Comunitatea de magie nu a fost impresionată, statutul lui Robert-Houdin de “Parinte al magiei moderne” rămânând intact până în prezent.

În 1908 Houdini a renunțat la numărul de eliberare din cătușe, introducând propria sa invenție, numărul de evadare dintr-un bidon de transport de lapte, pe afiș apărând atenționarea: “Eșecul înseamnă moarte prin înecare”.

În anul următor, Houdini a devenit fascinat de aviație. El a cumpărat un biplan franțuzesc, participând la numeroase manifestări demonstrative de zbor în Germania, Anglia și Franța. Punctul culminant al pasiunii sale pentru aviație l-a constituit data de 18 martie 1910, fiind primul om care a zburat vreodată cu un avion în Australia. Ironic, Houdini a crezut că pentru această faptă va rămâne în istorie.

Frustrat de câți imitatori i-au copiat evadarea din bidonul de transport lapte, în 1912 Houdini și-a introdus cel mai faimos număr de evadare de scenă, Celula de tortură cu apă (denumită ulterior celula chinezească de tortură cu apă), care a devenit și numărul principal al spectacolului său pentru următorii 14 ani. Actul a fost atât de periculos încât foarte puțini rivali au încercat să realizeze propriile lor versiuni. Nici măcar Hardeen nu a încercat acest număr, fiind mulțumit cu numărul de evadare din bidonul de transport lapte pentru tot restul carierei sale.

Houdini a fost foarte apropiat de mama sa, moartea acesteia în 1913 marcându-l pentru tot restul vieții sale. Din acest moment a devenit obsedat de moarte, cimitire și de posibilitatea de a comunica cu morții. După o pauză de două luni, s-a întors la viața de scenă, deși mulți au spus că nu a mai fost niciodată la fel după moartea mamei sale. (S-a spus adesea că Houdini a participat la mai multe ședințe de spiritism pentru a încerca să o contacteze pe mama lui dar nu există nici o dovadă care să demonstreze acest lucru.)

Odată cu izbucnirea primului război mondial (și cu piața europeană închisă pentru el), Houdini s-a implicat și el, prin vânzarea de obligațiuni de război și învățându-i pe soldații americani cum să se elibereze din închisorile nemțești. De asemenea, el a participat în cadrul unui spectacol de gală de la Hipodromul din New York numit “Cheer up”, unde a impresionat printr-un număr de senzație făcând un elefant să dispară. La a doua ediție, “Everything”, a făcut să apară din faldurile unui steag american un vultur, căruia i-a dat numele Abraham Lincoln. În această perioadă a devenit și președinte al Societății Magicienilor Americani (SAM).

În jurul anului 1915 a avut cea mai apropiată întâlnire cu moartea, atunci când a experimentat numărul de mare senzație de a fi îngropat de viu în California. El a concluzionat că “greutatea pământului este ucigătoare”.

Începând cu anul 1918, Houdini s-a reîntors în lumea filmelor care deveneau o forță majoră în viața artistică, în timp ce spectacolelele de varietăți cunoșteau o perioadă de declin. Inițial Houdini a apărut în serialul The Master Mistery, care s-a făcut remarcat mai ales prin apariția pentru prima dată într-un film a unui robot numit The Automaton, și apoi în filmele The Grim Game (1919) and Terror Island (1920), în care au fost prezentate numeroase din numerele sale de evadare. În timp ce filma o scenă aeriană în filmul The Grim Game, două biplane s-au ciocnit în aer, cascadorul, Robert Kennedy, care îl dubla pe Houdini, fiind atârnat de unul din avioane legat cu o funie. Acest moment dramatic surprins pe peliculă a fost intens folosit pentru promovarea filmului susținându-se faptul că de fapt Houdini a fost cel atârnat de avion. Houdini nu a negat niciodată acest lucru.

Ulterior, Houdini s-a întors la New York și și-a creat propria companie producătoare de film, Houdini Picture Corporation, fiind producătorul și principalul actor in filmele Man From Beyond (1921) și Haldane of the Secret Service (1923). De asemenea, și-a dezvoltat propriul laborator de filme numit Film Developing Corporation (FDC), de care s-a ocupat fratele său, Hardeen care renunțase la a mai presta pe scenă. Atât laboratorul cât și compania producătoare de filme s-au dovedit a fi un eșec costisitor, Houdini retrăgându-se complet din industria filmului aproximativ pe la mijlocul anilor 1920.

În 1923, și-a petrecut concediul în Atlantic City împreună cu  prietenul său, Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes și un susținător înfocat al spiritismului. Houdini cunoscând de o viață înșelăciunile spiritiștilor, mai ales din perioada în care el împreună cu colegul său Joe Rinn de la clubul Pastime Athletic Club participaseră la numeroase ședințe de spiritism pentru a învăța meserie, a fost un sceptic convins. De fapt, unele dintre primele numere de evadare de desfacere de frânghii ale lui Houdini foloseau metodele utilizate de către frații Davenport, o pereche de spiritiști aflați la începutul carierei. Dezbaterea privată dintre Doyle și Houdini asupra acestui subiect a devenit una publică după ce Doyle a susținut faptul că la una din ședințele de spiritism soția sa a contactat-o pe mama lui Houdini. Această dezbatere publică a luat o turnură destul de urâtă, distrugându-le prietenia, în timp ce pentru Houdini a constituit un nou început de carieră, acela de combatant al spiritiștilor.

Din acest moment Houdini a pornit o campanie aprinsă de demitizare a mediumilor frauduloși: a participat deghizat la numeroase ședințe de spiritism demascându-i în momentele cheie; a dezvăluit modul lor de operare în ziare; a denunțat mediumi pe scenă demonstrând modul în care aceștia își realizau trucurile; și chiar și-a angajat un “serviciu secret” de agenți privați care participau la ședințe și adunau informațiile pentru el . Houdini a oferit 10.000 de dolari pentru orice medium care ar putea produce fenomene care nu pot fi explicate, făcând parte din mai multe comisii de anchetatori, inclusiv dintr-un comitet pentru revista Scientific American. În 1925 el a fost inițiatorul unui proiect de lege pe care l-a susținut în fața Congresului pentru a interzice ghicitul în Districtul Columbia (nu a trecut). Dezvăluirile lui Houdini i-au reînnoit faima, în același timp atrăgând furia Spiritiștilor, care au pornit numeroase procese împotriva lui și cerând despăgubiri care ajunseseră la suma totală de 2 milioane de dolari la momentul morții acestuia.

Cea mai vestită întâlnire a lui Houdini din această perioadă a fost cu Mina “Margery” Crandon, în Boston, o frumoasă femeie din înalta societate care efectua ședințe nud de spiritism și producea “ectoplasmă”. Când Houdini aflat că Scientific American era pe cale de a-i considera fenomenele ei ca fiind legitime, și-a anulat toate spectacolele care erau în curs și a participat la o serie de ședințe extrem de controversate cu aceasta. Chiar dacă Houdini i-a dezvăluit metodele, susținătorii ei, inclusiv Sir Arthur Conan Doyle, au continuat să creadă în puterile ei. Margery cu ajutorul “ghidului său spiritual”, Walter a prezis moartea lui Houdini în termen de un an.

Având o carieră întreagă în spectacole de varietăți, Houdini și-a îndeplinit un vis în anul 1925, când și-a realizat propriul spectacol complet pe Broadway. Prezentat ca “trei spectacole într-unul singur”, acesta conținea magie, evadări și demascări de mediumi frauduloși, cunoscând un mare succes. În anul următor, Houdini a făcut o cascadorie senzațională rezistând timp de o oră și jumătate îngropat într-un  sicriu ermetic și plănuind ca peste un an să înglobeze în spectacolul său complet un număr “îngropat de viu” care să fie realizat pe scenă.

În octombrie 1926, în timp ce era cu spectacolul în Montreal, Canada, Houdini a fost agresat în camera lui de către J. Gordon Whitehead, un student de 30 de ani, de la Universitatea McGill, care l-a lovit de mai multe ori pe acesta în stomac. Houdini a ignorat durerea și febra destul de mare până când au devenit de nesuportat și l-au făcut să se prăbușească în timpul unui spectacol la Teatrul Garrick din Detroit.

Houdini a fost dus și operat de urgență la spital. Numai atunci s-a descoperit că acesta suferea de apendicită, și că apendicele său se rupsese – cel mai probabil pe tren spre Detroit – instalându-se peritonita. A urmat o nouă operație și un ser experimental care nu au reușit însă să îl salveze (conspirațiile privind o posibilă crimă fac referire la acest ser misterios).

Harry Houdini a murit în 1926, la ora 1:26 pm, de Halloween. Ultimele sale cuvinte au fost: “Am obosit să lupt.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *